Educație

Alexandru Bohățiel
Alexandru Bohățiel

   

 

     Alexandru Bohățiel, originar din Vultureni a fost fiul preotului greco-catolic Ioan Bohățiel. Acesta făcea parte dintr-o veche familie românească înnobilată pe vremea principelui Gheorghe Rakoczi al II-lea (1648-1660).

    Alexandru Bohățiel (născut la 12 august 1816) urmează Școala Confesională Catolică Latină din Dej, apoi Liceul Academic Piarist din Cluj (1830-1831). Alexandru Bohățiel și-a urmat studiile secundare la Blaj, apoi a urmat studii juridice la Cluj și Târgu Mureș, ajungând avocat în 1840, în Cluj. În această perioadă, Alexandru Bohățiel se afirmă în numeroase procese și câștigă sume frumoase de bani, sponsorizând numeroase societăți "uniuni de lectură", ale elevilor și studenților români din Cluj. Alexandru Bohățiel se căsătorește cu Ana, fiica preotului Ioan Lemeny din Fodora, mama murind la nașterea fiicei Ana. Aceasta se căsătorește cu Dionisie Vaida de Olpret cu care are 2 feciori. Primul dintre cei 2 băieți a fost Alexandru Vaida Voievod, viitor deputat în Dieta (Parlamentul) Ungariei, "român declarat și aprig luptător în recâștigarea drepturilor răpite și în interesul românismului", membru de frunte al Partidului național Român din Transilvania, semnatar al memorandumului din 1892 și, mai ales, prim-ministru al României Mari după 1921. 

    Alexandru Bohățiel, născut în Vultureni, a ajuns Căpitan Suprem al Districtului Românesc al Năsăudului.

                          

 

Viața și activitatea social-politică

 

     Activitatea juristului-revoluționar pașoptist Bohățiel Alexandru, se poate sintetiza în următoarele rânduri: s-a născut în comuna Vultureni, județul Cluj, în 12 august, a anului 1816, dintr-o familie numeroasă, traditional preoțească cu 7 copii, din care 2 băieți și 5 fete, având ca tată pe preotul Bohățiel Ioan de Glod-Vultureni.

     Educația familială este completată cu studiile primare, în limba latină, la școala confesională catolică din Dej, urmate de cele gimnaziale și medii la reputatul centru școlar românesc din Blaj, apoi pe cele superioare la Liceul Academic Piarist, respectiv catolic din Cluj, care la vremea aceea se bucura de o mare reputație academică.

     În preajma tumultoaselor evenimente ale anului 1848, timp în care majoritatea elevilor și studenților români erau implicați în viața social-națională românească, prin intermediul unor societăți sau uniuni de lectură, precum “Aurora”, ce avea ca publicație proprie foaia “Zorile”, în cadrul cărora, cel mai activ și vrednic a fost Alexandru Bohățiel, președintele reuniunii, o spun documentele vremii.

     După terminarea studiilor juridice, cu rezultate excelente și a stagiului de practică în Târgul Mureș, unde este coleg cu Avram Iancu, tânărul Alexandru Bohățiel, devine în 1840 primul avocat român din Cluj, care depune eforturi pentru a apăra drepturile românilor, iar ca urmare a acestor virtuti sociale, episcopul de Blaj, Ioan Lemeni, rudă de altfel cu acesta, îl captează ca jurist consult al Episcopiei de Blaj.

     Prin extinderea preocupărilor sale juridice și interferarea acestora cu cele ale socialului în corelație cu preceptele ecleziastice de milostenie și binefacere, se deschide ca un corolar și necesitatea îmbinării luptei acestora cu eficiența mult mai sporită a politicului legat mai strâns de eliberarea social-politică a românilor ardeleni. Astfel, le sugestia și sprijinul anturajului de sorginte românesc, în anul 1848, a candidat și ca urmare, a fost ales deputat pentru Dieta din Cluj, din partea orașului Deva. Acest fapt sugerează recunoașterea ariei de influență și activitate, deci a personalității meritorii, de pe cuprinsul întregului areal al Ardealului.

     În această dietă de la Cluj, făcea parte alături de episcopii Lemeni și Șaguna, ca fiind singurii reprezentanți ai românilor. În raport cu majoritatea deputaților unguri, care au pregătit din timp desfășurarea evenimentelor, prin excluderea posibilităților de a participa la vot a românilor și practicarea unei propagande național-șovine.

     În mai 1849, Alexandru Bohățel a primit misiunea din partea clubului deputaților români și a guvernului revoluționar de a se întoarce la Cluj, pentru a liniști prin prestanța și corectitudinea de care dădea dovadă, acțiunile crude ale comisarilor revoluționari de la Debrețen. Prin poziția sa justițiară, pe deplin recunoscută, chiar și de adversari, mulți români, cu deosebire grăniceri din districtul Năsăudului, antrenați în acțiunile revoluționare, au fost scăpați din închisoare sau chiar de la moarte.

    Popularitatea și corectitudinea, distinsului cărturar, luptător pentru emanciparea românilor ardeleni, a fost recunoscută și impusă, pe de-o parte, autorităților vremii, prin erudiția sa, iar pe de o altă parte și prin originea socială familială, tradițional-intelectuală de români, preponderent preotească. Obținerea unei astfel de poziții a fost posibilă prin: bunic, tată, rudenii colaterale de preoți, dar mai ales prin cele cinci surori toate devenite preotese în localități importante de pe cuprinsul județelor de Nord ale Transilvaniei.

   Ce pare oarecum demn de semnalat este faptul că însuși personajul omagiat, juristul Bohățel Alexandru, devine în timp participant la reluarea consolidării relațiilor mai vechi dintre familiile tradițional “nemeșești”, Vaida și Bohățel de Glod. În acest scop, este bine a aminti căsătoria lui Bohățel Ursu de Glod cu Dochia Vaida de Glod, de la 1769. Astfel, unica fata a lui Bohățel Alexandru, Ana Bohățel, se mărită cu Dionisie Vaida de Olpret, având ca urmași pe fii: Alexandru ți Ioan Vaida. Iată cum și în ce împrejurări, Bohățel Alexandru ajunge să pună baza unei familii ardelene onorabile, devenind bunicul celebrului unionist de la 1918, Alexandru Vaida-Voievod de Olpret, ministru și prim-ministru al României.

     După înăbușirea revoluției Alexandru Bohățel a trait retras până în 1860, când, reorganizându-se comitatele, a dezvoltat o vie activitate în comitatul Dăbîca. La cererea foștilor grăniceri- Alexandru Bohățel a fost numit căpitan Suprem al Districtului Năsăud. În postul de căpitan al Districtului autonom roman năsăudean, a funcționat până la 1876, când acesta, unindu-se cu cel al Bistriței, a fost pensionat, având de altfel vârsta de 60 de ani. Pe parcursul funcționării în înalta funcție de Căpitan suprem a districtului Năsăud, a luat parte la dieta de la Sibiu între anii 1863-1864, ca deputat al Regatului. Din partea Dietei, a fost trimis la senatul imperial de la Viena. În 1865, luă parte, ca regalist, la dieta din Cluj unde protestează împreună cu minoritatea săsească în contra unirii Ardealului cu Ungaria. Mai tarziu, lua parte ca deputat al districtului la dietele ungare până la pronunțarea pasivității românilor ardeleni în 1869. În anii următori, până la pensionarea sa, a fost membru al casei magnaților, dar luă parte în mica măsură la dezbaterile acesteia.

     Prin funcția de căpitan, ce a îndeplinit-o cu multă pricepere și devotament, a câștigat merite pentru înființarea gimnaziului din Năsăud, pentru gospodărirea cu multă pricepere a fondului grăniceresc, în folosul acestora, pentru ridicarea nivelului cultural și pentru îmbunătățirea stării economice a districtului. Prin toate acestea și altele, care nu au putut fi prezentate în această succintă evocare, Bohățel Alexandru, desi nu a fost grănicer, a rămas totuși una din frumoasele figuri, printer vrednicii năsăudeni, ale cărui merite rămân nepieritoare pentru grăniceri și de ce nu, pentru neamul românesc și cu atât mai mult pentru neamul Bohățelenilor.

     După pensionarea sa din 1876, Alexandru Bohățel, contribuie mai puțin la viața politică, ducând o activitate mai mult de aspect profesional la Cluj, unde în 1886 este ales președinte al Băncii Românești “Economu”. Având un neîntrecut simț al echilibrului social, economic și politico-național, a condus și districtul Năsăudului timp de 15 ani, lăsând amintiri nepieritoare prin admirabilele sale fapte românești, fără zgomot și fără reclamă.

   Jurământul lui Alexandru Bohățel, Căpitan Suprem al Districtului Năsăud, depus în ziua de 18 iunie 1861, în limba română:

    “Eu, Alexandru Bohățel, fiind prin Sacratissima Sa c.r. și apostolică Maiestate Francisc Iosif I. Din grația lui Dumnezeu Împăratul Austriei, Regele apostolic al Ungariei, Boemiei, Regele Lombardiei, Veneției, Lodomeriei și al Iliriei, Arhiducele Austriei, Marele Principe al Transilvaniei și Principe legitim al meu,- în urma recomandațiunei excelsului guvern regesc-denumit de Căpitan suprem al Districtului Năsăud, jur pe unu Dumnezeu viu și etern, și pe credința mea cea dreaptă promit și mă oblig, cum că c.r. Maiestății Sale, Domnului și Principelui meu legitim și erezilor și succesorilor legitimi ai Măiestății Sale Principelui Transilvaniei, în tot decursul vieții mele voi fi supus, credincios, drept, sincer și ascultător,- constituțiunea și legile țării le voi ținea și apăra,- credința și fidelitatea mea totdeauna le voi ținea, a Maiestății Sale vaza, mărire și bine, precum și constituțiunea și legile țării în tot timpul și între toate împrejurările a le susține și a le înainta mă voi strădui, iar daună după putere o voi delătura și împiedica; deci pe ori cine îl voi simți, că lucră în contra drepturilor stăpânirii sau sacratelor personale ale Maiestăților Sale, în contra sistemului de stat al țării, a constituțiunei,legilor, singurătății și liniștei petriei mele, precum și în contra ordinei administrative constituționale și în contra autorității jurisdicțiunilor legitime marchează sau întreprinde ceva, aicea nici într-un mod o voi retăce-o, nici o voi ținea ascuns, ci în timpuriu o voi descoperi și în tot modul o voi preveni; oficiul și dregătoria mea după instrucțiunea dată mie de către guvernul Maiestății Sale și după legile țării o voi împlini credincios și cu strădanie, și voi îngriji întru toate de Districtul meu încredințat, credincios și strădalnic.

      De poruncile și ordinațiunile superinspecționali ale excesului regiu guvernu marelui acestui principat voi fi ascultător, și toate cele voi împlini, care se cuvin și sunt de lipsă, ca să le împlinească un aploiat drept și credincios al Maiestății Sale și al patriei. Și precum acum nu sunt membru nici al unei societăți sau corporațiuni secrete în imperiul c.r. al Maiestății Sale, ori în țări din afară, așa nici în viitor nu mă voi însoți sub nici un pretext ori față vre-unei societăți ori corporațiuni secrete.

       Așa să-mi ajute Dumnezeu și să-mi deie mântuirea sufletului meu!”

      Actele și faptele social-naționale a distinsei personalități a lui Alexandru Bohățiel de Glod, îi asigură o amintire veșnică în istoria ținutului Năsăud, precum și în cea a localității Glod, a cărei particulă nominală de noblețe a purtat-o cu multă demnitate și mândrie, fără a uita Vultureniul, unde a născut și a copilărit, pe locuitorii acestuia care azi, după mai bine de un secol, îi privesc ca pe un fiu al satului.

      Ca dovadă deplină a celor spuse, se asistă la un act de mare noblețe, exprimat prin admirație și respectul purtat de către populația localității din Vultureni, concretizat prin amplasarea și dezvelirea în centrul localității, a bustului celui ce a fost Alexandru Bohățiel, o pildă de urmat pentru generațiile viitoare.

      Pentru realizarea simboliticului dar, înscris ăn cuvintele acestei scrieri, aduse celui omagiat, se cuvin mulțumiri celor care au sprijinit, direct sau indirect acțiunea, cum ar fi membrii familiei autorului, a familiei Uioreanu, a primăriei comunei Vultureni și nu în ultimul rând, ci în mod special pentru cooperare deplină între Profesor Univ. Dr. Teodor Bohățel și discipolul, azi inginer, primar al Comunei Vultureni, dl. Mureșan Eugen, fructificată în cinstea și promovarea comemorării înaintașilor luptători pentru eliberarea social-națională românească.

Profesor Univ. Dr. Teodor Bohățel.

03.26.2019
Poetul Ion Mureșan
Poetul Ion Mureșan

Ion Mureșan (9 ianuarie 1955, Vultureni, Cluj) a absolvit Liceul “George Coșbuc” din Cluj și Facultatea de Istorie-Filosofie, Secția filosofie-istorie din Cluj (1981).

      A debutat în revista pentru copii “Cutezătorii”, apoi a publicat în pagina pentru liceeni a “Scânteii Tineretului”, în “Amfiteatru”, “Tribuna”, “Echinox” și altele. A fost redactor la revista studenșească “Napoca Universitară” (1977-1979), la revista “Echinox” (1979-1981), professor de istorie, iar apoi redactor și șef-secție poezie la revista “Tribuna” (1988-1999). A mai lucrat la diverse publicații și reviste și este membru al Uniunii Scriitorilor din România din 1990. Este unul dintre cei mai premiați poeți români contemporani, printre ele amintim: Premiul Uniunii Scriitorilor din România; Premiul Revistei “Poesis” pentru cea mai bună carte de poezie a anului la Festivalul de poezie Piatra-Neamț; Premiul de Poezie al Academiei Române la Festivalul internațional Nichita Stănescu, Ploiești, 2000.

      Ce înseamnă poezia pentru poetul Ion Mureșan:  “Pe vremuri, lumea era mai restrânsă, era prinsă în hartă și nu prea fugea din limitele hărților, iar poezia avea o prestanță mai mare. A fi poet înseamnă și un lucru ciudat, dar și ceva de invidiat. Lumea femininelor întreținea mai mult poezia, muzele își întrețineau propriile cântări care li se aduceau. Erau saloanele, cenaclurile, întâlnirile mondene, ceaiurile de la ora 5; toate acestea erau prilej de a aduce un elogiu frumosului. Poezia era înțeleasă ca o cântare frumoasă, a frumuseții. Sigur că pe urmă a început să se demonizeze, să vină poeții demonici, Baudelaire, Rimbaud, Verlaine, Ezra Pound mai încoace, Edgar Allan Poe, care au descoperit și fața neagră a lumii, soarele negru al melancoliei. Cu asta, poezia a făcut o explozie, a iețit din limitele frumuseții și a început să cucerească lumea. De fapt, poezia este o relație între două realități, la fel de puternice: realitatea obiectivă și realitatea subiectivă. Subiectivitatea este o realitate. Poezia face legătură între aceste două realități, prin poezie începi să înțelegi că lumile sunt legate. Poezia este dovada existenței lui Dumnezeu, cea mai mare dovadă a existenței Lui, pentru că ea demonstrează că toate lucrurile sunt legate unele de altele, că toate lucrurile din univers comunică, și lucrurile interioare, și fragmentele de subiectivitate comunică între ele. Becquerel, un fizician de la începutul evului XX, spunea că, dacă miști un deget pe Pământ, ceva se mișcă pe Sirius. Asta dovedește că universul este o țesătură de relații, că nu poți să miști ceva într-o parte a Universului. Eu am mers mai departe și am zis că, dacă miști ceva în cuvântul deget, ceva se mișcă în cuvântul Sirius. Asta dovedește că universul este o țesătură de relații, că nu poți să miști ceva într-o parte a universului. Eu am mers mai departe și am zis că, dacă mițti ceva în cuvântul deget, ceva se mișcă în cuvântul Sirius. Și cuvintele sunt atât de legate între ele încât nu poți să rupi o relație armonică. Sigur că Dumnezeu este stâlpul acestei armonii și este chiar însăși această armonie. Și poetul încearcă să vorbească, să lege cuvinte foarte îndepărtate. Aici aș recurge iar la o definiție, a lui Arthur Lundkvist, un poet suedez, care definea poezia ca o sfoară întinsă între far și cireș? În prima instanță, nu e nicio legătură. Ce legătură să fie? Dar poezia demonstrează că cele două sunt legate. Aceste lucruri sunt în relație foarte strânsă și intimă unele cu altele, deși-s realități foarte îndepărtate. Și deși-s foarte îndepărtate, sunt aduse la un loc.”

    “Poezia este prima formă de cunosștere a lumii. Exact cum e cu copilul. Eu așa văd și oamenii primitivi, omul de Neandrethal, Homo sapiens. Nu aveau stăpânire asupra lumii, totul era o taină, un mister în jurul lor și ei pătrundeau în lume într-un perpetuu necunoscut. Și nu-i interesa atât de mult cunoașterea lumii, cât ideea ei; erau încântați de lume și pe urmă, sigur, au început s-o ia în stăpânire și să facă frumosul să treacă în util.”

   “Ca profesionist al scrisului, care știu unde sunt, pot să spun că prescriitorii sunt, cum spunea Petru Poantă, compost. Ei țin treaz interesul pentru literatură, interesul pentru poezie, pentru scris. Sunt mulți, scriu prost și au ambiții mari, au mare încredere în ei, în ceea ce fac, în fărâma de frumusețe pe care o stârnesc. Și ei împrăștie în jurul lor o stare de interes pentru literatură, o sensibilizează, fac vulnerabilă crusta concitadinilor lor.”

    Ion Mureșan a publicat volumele:

*Cartea de iarnă, poezii, editura “Cartea românească”, 1981. Premiul Uniunii Scriitorilor din România; Premiul special al revistei “Tribuna”.

*Poemul care nu poate fi înțeles, poezie, editura “Arhipelag” 1993. Premiul Uniunii Scriitorilor din România; Premiul revistei “Poesis” pentru cea mai bună carte de poezie a anului la Festivalul de poezie Piatra-Neamț.

*Cartea pierdută- o poetică a urmei, eseuri, editura “Aletheia”, 1999. Premiul Filialei Cluj a Uniunii Scriitorilor; Premiul “I. Negoițescu” al revistei “Apostrof” pentru cea mai bună carte de eseu a anului, Nominalizată la Premiul pentru eseu al Asociației Scriitorilor Profesioniști din România.

*Carnavalul din poiană (împreună cu Ana Mureșan), teatru pentru copii, editura “Aletheia”, 2004. Premiul filialei Cluj a Uniunii Scriitorilor.

*Le movement sans Coeur de l’image, poezie, “Belin”, Paris, 2000, colecția “l’extreme contemporaine”, traducere Dumitru Țepeneag și Olivier Apert.

Este prezent în numeroase antologii de poezie din țară. Publicat în reviste literare și tradus în antologii de poezie în Ungaria,Elveția, Serbia, Slovacia, Italia, Germania, Franța, SUA, etc.

*Acces interzis/Zugang verboten! Poezie, Traducere Ernest Wichner, Buroabrasch, Viena, 2008.

*The book of winter and other poems, poezie, traducere de Adam j. Sorkin și Lidia ianu, University of Plymouth Press, Plymouth, 2011.

*Cartea Alcool, poeme, ed. Charmides, 2011, Bistrița, Premiul USR, Premiul “Mihai Eminescu” al Academiei Române, Premiul revistei “Observator Cultural”, Premiul Radio Romania Cultural.

*Oglinda aburită, eseuri conversaționale, Editura Charmides, Bistrița, 2013

Publicistică: proză, cronici literare și plastice, eseuri, editoriale, reportaje,interviuri, anchete, articole etc, necuprinse încă în volume.

Aprecieri critice: Ion Negoiță, Nicolae Manolescu, Al. Cistelecan, Eugen Simion, Dan Cristea, Cornel Regman, Adrian Marino, Cornel Ungureanu, Ion Pop, Victor Felea, Andrei Bodiu, Ion Bogdan Lefter, Irina Petraș, Otilia Hedeșan etc.

 

03.26.2019